Nu vreau sa fiu cea mai buna mama din lume, ci sa fiu prezenta in viata copilului meu
“Buna, numele meu este Maria si sunt dependenta de ordine si curatenie.” Cam asa ar fi fost introducerea mea pana la aparitia lui Aaron in vietile noastre.
Aveam cateva prioritati foarte bine setate: dimineata te trezesti, iti faci patul, stergi praful, dai cu aspiratorul daca este necesar, iti bei cafeaua, bagi la spalat rufe si vase, apoi mergi la munca. Seara, dupa ore intregi de treburi si taskuri, ajungi acasa si, in loc sa te odihnesti, mai cauti ceva de facut – fie speli la mana cateva rochii ce nu pot fi puse in masina de spalat, fie faci ordine la haine, fie mai dai o data cu mopul pentru ca ti se pare tie ca parchetul nu straluceste suficient.
Dupa venirea lui Aaron lucrurile s-au schimbat radical. Mi-am schimbat prioritatile si am ales ce este mai bine pentru noi. Acum nu ma mai intereseaza absolut deloc ca nu am rufele stranse, ca sunt vase de spalat, ca a trecut o zi si nu am dat cu mopul pe hol sau ca nu am dus gunoiul. Fericirea se numara in clipe si nu vreau sa pierd nici macar o secunda facand altceva in afara de a ii oferi iubirea si atentia pe care le merita.
Sunt cu el de la primele ore ale diminetii, de cand face ochi, si pana cand Mos Ene isi face din nou aparitia. Ne facem impreuna cafeluta (el apasa fericit pe butonul de espressor), citim carticele, gasim jocuri interactive, coloram, alergam dupa Cleopatra prin toata casa, iesim de cateva ori pe zi in parcuri sau la plimbari lungi (da, chiar si pe vremea asta), gatim, radem, dansam, ne rasfatam, ne imbratisam.
Uneori cosul de rufe bubuie, vasele au umplut atat masina de spalat, cat si chiuveta, trec si doua zile fara sa dau cu mopul sau jucariile sunt prin toata casa. Dar stiti ce? Nu imi pasa absolut deloc. Nici nu ma intereseaza de toate aceste lucruri cand il vad in ce baietel minunat se transforma.
Aceste luni sunt unele cu adevarat importante pentru el, pentru noi ca familie, si prefer sa renunt eu la toata rutina mea decat sa regret mai tarziu ca nu i-am oferit atentia necesara si nu am facut tot ce mi-a stat in putere pentru a il ajuta sa creasca si sa se dezvolte.
Cum arata o zi din viata noastra?
Chiar daca intentionez sa fac un articol despre acest subiect, voiam sa va spun pe scurt cum arata o zi din viata noastra.
Ne trezim dimineata destul de devreme (intre 7 si 7:30), ne oferim bratuci si pupici, ne schimbam de pijamale, ne bem apa de pe noptiera, dupa care mergem la baie sa ne spalam pe fata si pe dinti, sa ne pieptanam buclele (are cateva suvite la spate care se onduleaza atat de frumos). Micul dejun consta intotdeauna in ceva foarte lejer: fie iaurt si avocado (sau banana), fie omleta cu legume. La 8 si jumatate suntem deja la prima plimbare. Daca ajungem prin parculet, ne dam in toate leaganele si toboganele posibile. Cand ajungem acasa este timpul pentru a doua masa care contine intotdeauna legume (fie la aburi, fie coapte, fie fierte, fie salata) si putina carnita de pui de tara. La pranz nu doarme mai mult de jumatate de ora (iar in aceste zile a cam anulat si somnul de pranz), iar apoi gasim activitati interesante pe care sa le facem putin in casa – puzzle-uri cu animale, invatam culorile, coloram, citim cateva pagini dintr-o carte. Ne plictisim destul de repede, asa ca trebuie sa mergem din nou afara, sa alergam putin, sa interactionam si cu alti copilasi sau sa plimbam caruciorul. Cina vine mai tarziu si mananca fix ce mancam si noi – de la ciorbita la tocanita sau chiar paste facute in casa (niciodata nu i-am dat mancare pentru bebelusi din supermarket sau farmacii si i-am gatit totul, cu ingrediente cat mai sanatoase). Baita de seara este preferata lui; ii place maxim sa se joace cu ratustele in cada, sa faca balonase si sa se spele singurel pe cap (asta crede el dar de fapt arunca cu apa in toate directiile).
Cum vremea se raceste tot mai tare si el este usor sensibil, solutia nazala fiole NIVEA Baby ne-a fost un prieten de nadejde in aceasta perioada, ajutand piticul sa scape de “dinozaurii” din nasuc si sa respire fara probleme.
Urmeaza pregatirea pentru somn, cand devine mega dragalas si iubaret si ma ia in brate, ma pupa si imi spune intruna “Mama mea”.
Cand mai am timp pentru mine? Cand doarme el :)) Nu spun ca este usor, insa nimeni nu a spus ca este simplu sa fii mama. Dar recompensele sunt de-a dreptul magice si merita toate cearcanele aparute si oboseala acumulata.
Write a comment