Duminica. 18 octombrie. Dupa mai putin de doua ore de somn, am sarit din pat imediat ce alarma setata pentru ora 4:00 a inceput sa sune de zor. Cu un mic dejun rapid servit in picioare, pregatit sandwichurile pentru traseul pe munte si mancarea + cafeaua pentru drumul cu masina, pus ultimele haine si accesorii in rucsacuri, am reusit performanta ca la 5:10 sa fim deja la masina, cu melodii ritmate pe fundal si mult chef de vorba. Destinatia? Balea Lac, urmand ca apoi sa mergem catre Lacul Caltun.

Cum de multe ori socoteala de acasa nu se pupa cu cea din targ, nu ai ce face decat sa schimbi planurile. Si sa faci altele rapid si pe loc 😁

Seara am verificat vremea la Balea si, desi aratau temperaturi scazute, toate aplicatiile ne promiteau vreme insorita, fara pic de precipitatii. Cand am ajuns aproape de platou, a inceput sa fulguiasca. Nu ne-am speriat prea tare si ne-am continuat drumul, ne doream mult prea mult sa ajungem la Caltun (aceasta ar fi fost a doua incercare – prima a fost in vara, cand nu am reusit sa facem intregul traseu pentru ca am pornit mult prea tarziu la drum si asta insemna ca la intoarcere sa facem o buna bucata de traseu pe intuneric).

Nici nu am iesit bine din tunelul de dinainte de cabana Balea si ne-a intampinat un peisaj alb – ningea destul de puternic, vantul nu parea tocmai prietenos si nici urma de soare; din contra, peste tot erau nori pufosi si plini de zapada ce nu se grabeau nicaieri. Am ales sa facem stanga imprejur imediat (nu aveam cauciucuri de iarna) si sa incercam sa parcam putin mai jos cu ideea sa ne echipam rapid si sa o luam la pas catre intrarea pe traseu si apoi direct la Caltun. Insa vremea parea sa fie tot mai capricioasa, asa ca am decis sa nu riscam si sa renuntam la planul pentru care venisem.

Am inceput sa coboram si cateva minute mai tarziu am parcat la Piscul Negru – aici vremea era ok, soare destul de puternic, cu cativa nori care umbreau culmile din apropiere. In timp ce ne gandeam daca sa urcam pe Lespezi sau sa coboram de pe Transfagarasan si sa mergem catre Bucegi si sa incercam un alt traseu (prea mult timp pierdut, totusi), a inceput sa ninga si aici. Dar nu am mai permis ca 2-3 fulgi sa fie un impediment, asa ca ne-am luat in dinti si am pornit la drum.

Cu toate straturile de haine suplimentare, caciuli, manusi, sosete de schimb, chiar si parazepezi, busola, trusa de prim ajutor indesate in rucsacuri, am plecat la traseu usor grabiti pentru ca ne doream sa ajungem la o ora decenta inapoi astfel incat sa prindem si noi o ciorba de fasole cu afumatura si ceapa la una din numeroasele pensiuni din zona (de vreo 2 luni tot incercam sa ne rasplatim eforturile cu ciorba de fasole, pana acum nu ne-a iesit deloc).

Traseul incepe din parcarea vis a vis de Hotelul Piscul Negru, fix pe langa pensiunile de acolo, si este unul bine marcat (nu ai cum sa pierzi semnele de pe el), insa extrem de solicitant – cel mai solicitant de pana acum. Scurt ca distanta, dar de urcat tot timpul. Sunt doar cateva minute de mers lejer, in schimb parca esti pe trepte inalte de la inceput pana cand ajungi pe varf.

Detalii traseu Vf Lespezi🏔 (2522 m)

🚙 Bucuresti – ⛺ Piscul Negru: 225 km
🌞 🌚 Traseu dus – intors: Piscul Negru – Varful Lespezi. Punct rosu 🔴
Dificultate: medie
Durata: 4-5 h. Noi l-am facut in 3h 30.
– Peste 1300 m diferenta de nivel

Am urcat fara nicio oprire (pana si sandwich-ul si rontaielile au fost mancate tot la pas) prin padure, pe langa stana cu oi si pe dealurile abrupte, minunandu-ne de peisajul din jur, culorile aramii ale copacilor, de versantii care incepeau sa fie albi de zapada si de norii care se cam grabeau sa ne salute.

La saritoare vremea a inceput sa se schimbe. Am intrat dintr-o data intr-un peisaj de iarna in adevaratul sens al cuvantului. Totul era alb in jurul nostru, vantul parea sa fie tot mai suparat, termometrul ramasese blocat la -1°C. Am pus pe noi inca un strat de haine, ne-am luat manusile si caciulile, am tras glugile pes cap si ne-am continuat urcarea. Doi tineri care coborau ne-au avertizat ca este din ce in ce mai urat, vizibilitatea tot mai redusa si ca se aluneca destul de mult.

Cu picioarele tremurande, nasurile rosii, ochii inlacrimati de la vant, ajungem pe varf ca sa nu vedem nimic. De la saritoare pana la varf vizibilitatea a fost foarte redusa; vedeai panal la cativa metri in jur. Eram (un pic) istoviti, dar sentimentul acela ca ai reusit sa ajungi in varf bate orice oboseala. Nu am stat foarte mult, am tras cateva poze, am bagat putina ciocolata pentru energie si am luat-o pe unde am venit cu gandul la ciorba de fasole calda si papanasii deliciosi.

Coborarea a fost anevoioasa din cauza genunchiului meu drept care tot insista sa fie vazut de un ortoped. Cu pasi marunti, nasurile mereu in pamant ca sa nu alunecam din cauza zapezii proaspat asternute si muschii bine incordati. Cam asa am coborat pana la saritoare, de unde ne astepta din nou vremea frumoasa. Fara nori, fara zapada, fara vant. Alta viata.

Am ajuns la masina dupa 3 ore. Am renuntat rapid la rucsacuri si la cateva haine si am mers in cautarea ciorbei de fasole. Nu am gasit-o la pensiuni, insa am avut noroc la hotelul Piscul Negru (si a fost chiar delicioasa). Pentru ca in viata nu le poti avea pe toate si uneori Universul iti ofera una calda si una rece, am fost anuntati ca nu mai au papanasi, asa ca ne-am multumit cu o placinta cu branza dulce si stafide si clatite cu dulceata de afine.

Am plecat catre Bucuresti pe ritmuri galagioase (se acumulase oboseala, corpul incepea sa se relaxeze, iar caldura din masina nu prea facea bine de data asta) si conversatii pe toate temele posibile. Aproape de Hotelul Valea cu Pesti ne-a sarit in fata un urs pufos care a traversat soseaua in graba. Mega fericita ca am vazut pentru prima data un urs, ma gandeam cat de important este timingul in viata si cum Universul ne-a dat atatea peripetii de trait ca sa ne faca o surpriza la final de zi. Cateva minute mai tarziu, inainte de Barajul Vidraru, ne-a mai salutat o familie de ursi.

Morala dupa acest traseu: indiferent de planurile pe care le ai, vine viata si iti arata ca nu poti detine (aproape) niciodata controlul. Si ca daca ceva nu trebuie sa se intample, pai nu se intampla oricat de mult ti-ai dori tu. Dar asta nu inseamna ca nu poti incerca alta varianta. Nu te da batuta si mergi mai departe indiferent de obstacolele care apar in calea ta. 

Poate ca nu am ajuns la Caltun, dar am reusit sa cucerim Varful Lespezi pe o vreme nu tocmai frumoasa. Si am prins si prima zapada pe munte din acest sezon.

Las aici si traseul pregatit pentru Lacul Caltun, poate aveti nevoie de el. Si o sa ne ajute si pe noi la primavara, sa il gasim mai usor; imediat ce vremea este buna si se deschide Transfagarasul, promitem sa il stergem de pe lista noastra.

Traseu Lacul Caltun🏔

🚙 Bucuresti – ⛺ Balea Lac: 246 km

🌞 Traseu dus
Balea Lac – Saua Paltinului – Saua Doamnei – Vf. Laitel – Lacul Caltun
🟦  Balea Lac (2040 m) – Saua Paltinului (2369 m): 50 min, dunga albastra
🟥  Saua Paltinului (2369 m) – Saua Doamnei (2294 m) – Vf. Laitel (2390 m) – Lacul Caltun (2147 m): 2h 30, dunga rosie

🌚 Traseu intoarcere:
🟦 Lacul Caltun – Caldarea Paltinului – Tunelul Transfagarasan – Lacul Balea: 3 h 10, cruce albastra

Alte poze minunate de pe traseul catre Varful Lespezi

 

Comments

comments